vineri, 29 august 2008

Tears ..

[...]L-am mangaiat pana a adormit si am atipit si eu in bratele lui.Dimineata era atat de calda.Am intalnit privirea lui plina de iubire.M-a imbratisat si mi-a soptit cele mai frumoase cuvinte.Ne-am imbracat si am luat autobusul spre oras cand a inceput cosmarul.Intr-o depasire am lovit un tir ce venea din contrasens.Eram la pamant.Am deschis ochii mai tarziu si eram intr-o salvare.M-am ridicat si am vrut sa ies pentru ca nu pornise inca.N-au vrut sa-mi dea voie si ma zbateam ca o nebuna. L-am vazut..era intins pe o targa..plin de sange..i-am cuprins capul in brate..il sarutam..voiam sa deschida ochii , acei ochi pe care nu ii voi uita niciodata.Ii sopteam numele , il imploram sa-mi raspuna..dar in zadar..Am lasat capul pe pieptul lui si plangeam , nu-i mai auzeam inima ca altadata , nici respiratia calda , nu mai era nimic.Voiam sa inchid ochii si sa-mi revin , sa-i vad din nou zambetul dulce ..Nu voiam sa cred ca e adevarat.De ce n-am murit eu?De ce el ?De ce am asteptat un an sa-i cedez , sa-l am in brate , cand el ma iubea sincer?..Un an in care puteam sa traiesc atatea clipe inimaginabile langa el..Au constatat lucrul de care ma temeam cel mai tare..Stateam in genunchi langa el si-mi doream sa mor.L-au luat la morga si nu m-au lasat sa merg.[...]Era noapte.Ploua marunt si era atat de rece...si ziua incepuse altfel..De ce s-a terminat asa?Mi-am aruncat telefonul sa nu mai stie nimeni nimic de mine si am mers cateva ore , ametita de durere , cu ochii spre cer , care plangea si el.Ploaia se terminase , eu nu stiam unde sunt , asa ca am continuat sa merg..Iata-ma ajunsa pe un pod unde stau si privesc stelele ce stralucesc usor.Una cade..si nu era a lui.a lui cazuse cu cateva ore mai devreme..Era a mea..Ma urc pe parapetul podului , mai privesc cerul odata , apoi apa , atat de neagra si intunecata.Inchid ochii , soptesc "TE IUBESC" .. si cad..

Niciun comentariu: